Moartea...ce-a temuta...
Moartea....este un subiect despre care îmi este foarte greu să vorbesc deoarece bunicul meu se zbate între viaţă şi moarte şi nu se ştie dacă va mai trăi până mâine...:(( Însă aş vrea să scriu câteva ideei....Însă înainte de asta aş vrea să vă spun care sunt consecinţele excesului de alcool pentru că asta a dus la situaţia în care se află bunicul meu...:(( Un singur viciu a avut şi acela al alcoolului nici după ce a aflat că are probleme cu inimă nu a renunţat la alcool deşi are o vârstă destul de înaintată,77 de ani.Această încăpăţânare şi viciu i-au provocat 2 accidente vasculare dintre care al doilea l-a paralizat nemaiputand să meargă,să vorbească,să mănânce şi să mişte mână dreaptă....putând decât să bea apa....ceea ce la ţinut în viaţă 5 săptămâni....5 săptămâni în care s-a chinuit şi a avut de suferit fiind o persoană care vorbea foarte mult ceea ce l-a măcinat pe interior....:(( Acum câteva zile a văzut-o pe mama lui care îl chema la el ceea ce a determinat şi devenirea lui într-o legumă şi într-un final sfârşitul lui....şi totul din cauza băuturii la care nu a vrut să renunţe pentru că după cum spunea el: „o viaţă am....” :((
Să nu faceţi niciodată ceea ce a făcut bunicul meu pentru că în urma voastră rămân persoane care vor suferi şi le va părea rău că aţi plecat chiar dacă aveţi o vârstă înaintată....
Atunci când credeţi că v-aţi trăit viaţă şi că le-aţi văzut pe toate gândiţi-va şi la cei din jurul vostru şi la persoanele care ţin la voi....
Mulţi aleg moarte că o formă de a scăpa de probleme....cred că este dovada cea mai mare de laşitate....pentru orice problemă trebuie să existe o cale de rezolvare....
Viaţă trebuie trăită aşa cum este ea bună sau rea...trebuie să înfruntăm problemele cu tărie şi să nu ne lăsăm învinşi pentru că ceea ce nu ne doboară întotdeauna ne face mai puternici....
Viaţă mea nu a fost una roz şi nu am avut parte numai de fericire însă nu am renunţat să sper k voi reuşii şi că voi fi fericită aşa cum mi-am dorit mereu....Sunt probleme peste care trecem mai greu,însă dacă avem lângă noi persoana sau persoanele potrivite totul devine mult mai uşor....:)
Acum va mai spun o întâmplare prin care am trecut....
Profesoara mea din liceu cu care făceam practică a murit acum 2 luni într-un accident de maşină....dintr-o neatenţie şi din cauza unei căruţe,nu sunt în măsură să vorbesc despre asta însă aceea persoană a lăsat în urmă 2 copii studenţi la medicină,părinţii,foarte mulţi prieteni şi elevi care o admirau şi o respectau.....şi de la care aveau de învăţat....
Moartea nu ţine cont de vârstă....însă sunt persoane care pot să îşi prelungească viaţă renunţând la viciile care le au....şi scutindu-i pe cei de lângă el de suferinţa o perioadă....
NU TE VOI UITA NICIODATĂ TATAIE....VEI RĂMÂNE ÎN INIMĂ MEA PENTRU TOTDEAUNA AŞA CUM ERAI TU.....TE IUBESC.....:((